Tur de forta in Delta Dunarii: Sfistofca

Submitted by Iulian aka JorJ on Tuesday, 10 August, 2010

Satul de lipoveni Sfistofca, care de fapt cu diacritice se scrie Sfistofca, denumirea veche fiind Sfistotca.

Se pronunta greu? - Da, stiu. Si eu m-am obisnuit greu...

Deci: S - F - I - S - T - O - F - C - A. Am ales in mod deosebit acest sat pentru a-l fotografia precum am ales sa-mi consum mai bine de o jumatate de zi plimbandu-ma pe fiecare ulita in parte.

Sfistofca este intruchiparea perfecta a satului autentic de delta. Daca C.A. Rosetti s-a dezvoltat destul de bine, Letea a inceput sa prinda aripi noi prin unele locuri, Sfistofca nu a suferit nici o metamorfoza probabil de la origini pana in prezent.

Satul este pur, absolut neintinat, neatins de nimic modern. Singurele anomalii observate au fost cele vreo 3-4 antene Boom, iar in curtea cuiva zacea prin lanul de porumb o cabina telefonica marca Romtelecom fara aparat in ea. Ceva in genul celei de langa Posta din Letea, dar cel putin aceea era la locul ei, chit ca nu avea nici un telefon montat.

Fara sa le numar, cred ca Sfistofca are in jur de 60 de imobile, din care cel mult 20-25 sunt locuite, practic acesta fiind numarul de familii ce mai locuiesc in sat. Exista un singur copil care frecventeaza scoala, urmand cursurile clasei a 5-a de la scoala din C.A. Rosetti.

O extremitate a scolii din Sfistofca s-a transformat in magazin satesc care cuprinde cateva rafturi cu produse alimentare elementare si un frigider in care se gasesc exclusiv bauturi alcoolice, nefiind pic de apa... la PET, restul cladirii fiind inchisa. Indeletnicirea de baza, in fapt unica indeletnicire a celor din Sfistofca este pescuitul, cu regretul ca acum nu prea mai au ce pescui, si mai ales nu prea mai au unde.

Partea transanta a satului Sfistofca este sentimentul efemeritatii care este omniprezent in orice punct te-ai afla. Privind casele, realizezi daca traieste, de cand traieste, daca a murit, de cand a murit, totul fiind foarte explicit. Te plimbi pe stazile enorm de largi ale Sfitofcei precum luntrasul pe raul Styx.Intr-un fel aparte mi-a amintit de satul copilariei mele care desi este cu totul intr-o alta zona urmeaza acelasi tipar ca Sfistofca.

Daca zabovesti la umbra unui copac si te chinui pret de cateva minute cu niste calcule matematice de baza, obtii numarul aproape exact de ani pana cand ceea ce a fost odata necunoscuta ecuatiei tale va fi candva un camp de lut, paie si stuf.

Fascinant este ca aceasta vremelnicie este foarte vesela si extrem de viu colorata, de ai spune ca cei ce vor urma aproape ca sfideaza ceea ce va fi sa vina. Astfel verdele este un laitmotiv atat in abundenta naturii cat si in lemnul putred al ferestrelor si peretilor.

Am vrut cu tot dinadinsul sa explorez un sat din delta, mai cu seama un astfel de sat, in ciuda orelor care le-as fi putut petrece in frumusetea nemarginita a naturii... cu toate acestea consider Sfistofca un generator aparent secat de energie dar care intr-un mod vadit iti ascute simtul realitatii intr-un fel aproape epic.

Alege o ulita la intamplare, paseste pe mijlocul ei, deschide larg bratele si vei simti in varful degetelor vremea lumii.