In fond si la urma urmei este o chestiune ce tine de etica sa nu arunci ce-ti prisoseste, cand este atat de simplu sa imparti celor ce le lipseste. Iar daca poti mobiliza si altii asemenea tie, cu atat mai bine, se aduna mai mult. Nu este nimic eroic intr-o astfel de actiune... este doar ceva ce sta in natura firii.
...
In cumplita iarna a lui 2012, Oamenii Zapezii a fost cea mai ampla actiune de acest gen pe care am organizat-o, dar si cea care a avut cel mai mare impact emotional si deopotriva implinire sufleteasca.
Spre localitatile Pribeagu si Odaieni din judetul Braila.
Oamenii Zapezii la Pribeagu.
Oamenii Zapezii la familia Hagiu.
Oamenii Zapezii - Epilog.
Povestea detaliata a acelei zile cumplit de rece, dar atat de calda in suflet este impartasita in articolul Oamenii Zapezii.
Tot in aceeasi perioada a lui 2012 la rugamintea unui prieten al carui copil bolnav era izolat la bunici intr-un sat inzapezit dincolo de Slobozia (jud. Ialomita), dupa ce am obtinut acordul Politiei Rutiere sa intram pe DN21 Braila - Slobozia, drumul fiind inchis circulatiei publice, am incercat sa ajungem la locatie.
Nu am reusit. Cu 10 kilometri inainte de Slobozia, m-am infipt cu 80 km/h intr-un val enorm de zapada ce traversa soseaua. Din inertie masina a urcat pe val iar cand am coborat am realizat ca stratul de zapada compactata de sub punti depaseste un metru si jumatate. Am reusit sa recuperam masina, dar vremea potrivnica ne-a pus in genunchi, ne-a sablat efectiv.
Urmatoarea zi o Vola a spart acel val si s-a putut ajunge la locatie.
Localitatea Schitu Stavnic din Iasi. Ajunul Craciunului 2010.
Am adunat tot ce-mi prisosea prin casa si prin birou si le-am impartit catorva familii.
Povestea si fotografiile din acea zi se gasesc in articolul Mos Craciun la Schitu Stavnic, Iasi.
Nu uita! Daruieste si ti se va darui. Atunci, mai tarziu, intr-o alta viata. Cu siguranta nu vei fi uitat!