Luciada 6

Submitted by Iulian aka JorJ on Saturday, 14 November, 2015

Sfarsitul de an este caracterizat prin trei evenimete notabile, anume: Craciunul, Revelionul si Luciada. Cred ca n-am comis nicio eroare facand aceasta afirmatie, deoarece ma refer exclusiv la traditii, anul acesta fiind randul celei de-a 6-a editii a Luciadei, in consecinta... o traditie in toata regula. Traditie ce-si deschide portile la ceas de seara printr-o reuniune cu prieteni vechi si noi.

- Unde? - Cum unde? La Poiana Sarata, in ograda lui Lucian...

- Sa facem... ce? - Ei, cum ce sa facem? Sa sarbatorim bucuria revederii dupa un an de zile... evident fiecare dupa masura (bucuriei) lui :)

Si evident sa ne pregatim pentru tura de noapte...

Ba chiar la un moment dat... sa incepem (aven)tura de noapte...

Din pacate tura de noapte de anul acesta s-a rezumat la doua tentative de a urca spre golul alpin, ambele sortite esecului datorita numarului masiv de copaci doborati la pamant.

Probabil, si sa fi petrecut toata noaptea in padure, tot nu am fi reusit sa ne croim poteca spre golul alpin.

Asta nu inseamna ca nu am avut parte de distractie...

Intrebare: Cat de mare este gaura radacinii unui copac?

Raspuns (Cosmin): Cat un Jeep...

Cumulul abilitatilor lui Cosmin, coroborat cu determinarea acestuia, puternic influentata de adancul noptii, au generat o tornada nestavilita de sinapse a carei magnifica intensitate s-a descarcat sistematic in pedala acceleratiei, pana a reusit, fara nicio alta interventie divina, sa propulseze agregatul complet aerisit datorita lipsei acute de vitralii, in afara abisului cascat la poalele copacului adormit... pana-n fratele copacului adormit, ce lenevea tolanit, vreo cateva vreascuri mai departe.

Interventia divina l-a parasit pe Cosmin, dar nu si sufa troliului...

Dincolo si departe de miezul noptii, ne-am domolit si asezat in jurul focului pentru pregatirea picnicului nocturn.

- Recunoasteti... abia asteptati momentul asta!? :)

- Da, bravo ma... de anul trecut...

Pana la urma... tot raul (adica ghinionul, ca nu a fost nimic rau) spre bine... mai mult timp pentru picnic, mai multa bucurie, mai multa veselie...

Numai asa poti aprecia gustul adevarat de zacusca powered by Doctoreasa in mijlocul noptii la ora 03:00 AM :)

Sau a prajiturilor facute de sotia lui Vili...

Si nici nu mai vorbesc de spritzul prietenilor de la Piatra Neamt...

- Si totusi... daca mai stam vreun ceas... ne prinde rasaritul... :)

Dupa noaptea scurta si somnul iute, dimineata ne-am mobilizat pentru tura de zi si fotografia de grup...

Tura de zi... care a debutat cu o scurta sectiune prin parau si pietre...

Prietenul Marius... intr-un moment de contopire cu mama Gaia...

Depasim momentul...

Si mergem mai departe...

Tot mai departe...

Pana cand Luci hotaraste ca timpul sa mai luam o mica pauza...

Iar noua... tare rau ne pare...

- Uuuu... ce-ai infipt-o...

- MKNizatu' style ;)

Si... sa continuam zic...

Doctorul vine cu o idee noua in desfasuratorul Luciadei, introducand un scurt trial in tura de zi. Din briefing, cred ca am inteles fiecare ce avem de facut, dar din partea demonstrativa... hmmm... aici nu prea l-am inteles... ce ar trebui sa facem (cu copacii)... :)

Atunci, trial sa fie...

- Pedalaaaaaa... am ziiiiiis...

Iesirea lui Vili din trial...

Dupa zbuciumul trialului, ne-am retras pentru pazua de masa.

Si relaxare...

Luciada lui 2015 a fost presarata cu destule pauze si momente de relaxare. Oare am imbatranit? Un pic!...

Oare cand vom fi toti cu parul nins, vom mai fi la fel de tineri?!

Pana atunci... hai noroc... si sa ne vedem sanatosi in 2016!

Pentru ca spiritul (cu siguranta) va ramane vesnic tanar...

Cu o singura exceptie am participat la toate editiile Luciadei inca de pe vremea cand era in stadiu de proiect. Practic alaturi de Lucian Munteanu, Valentin Popoviciu, Marius Constantin si Ionel Dulceanu am contribuit la acest fenomen care tinde sa-si croiasca o directie clara si precisa spre frumos. Cu alte editii ale Luciadei, va puteti delecta aici: