Pentru ultima zi a raidului montan promisesem un traseu mai scurt, mai lejer si bineinteles o ora rezonabila pentru revenirea in camping, dar citeam in ochii tuturor faptul ca nimeni nu ma mai credea :) Partea buna era ca nici vreo aversiune nu simteam, de unde concluzia ca intr-un fel sau altul toata lumea intrase in ritm.
Am zburdat din camping direct in Poiana Omului de unde am inceput coborarea prin toboganul ce se revarsa direct in Poiana Ponorici. Din nou ma vad pus in fata dilemei GPS-urilor :) dar cred ca rezolvarea respectivei dileme este foarte limpede evidentiata in cele cateva minute filmate:
- "Exista si varianta ocolitoare, nu?"
- "Da, exista. Dar n-am nimerit-o! :)"
Ca sa-mi mai spal din pacate, zic: "Stiu un loc la inaltime de unde se vede poiana in toata splendoarea ei. E cam ingust, dar cred ca putem trece..." Si astfel intram pe vechiul traseu de cale ferata al Mocanitei, unde intr-adevar erau cateva zone foarte inguste, dar cu grija si fara graba se pot depasi fara daune asupra caroseriei masinii.
Cam asa arata traseul pe ruta de intoarcere catre poiana:
In concluzie... pot folosi Patrolul si pe post de locomotiva :)
Dar am spus adevarul. Este locul cu cea mai frumoasa priveliste asupra poienii...
S-au amuzat putin pe seama micului meu siretlic, dupa care ne-am indreptat agale catre poiana...
Panorama Poienii Ponorici (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
Mai fugarim cateva insecte prin poiana...
Dupa care pornim prin padure direct catre Fundatura si indata ajungem:
Pentru mine a fost o reala incantare sa revin pe aceste meleaguri. In acest loc de o frumusete aparte.
In Lunca Ponorului, pe iarba proaspat cosita, pe malul Ponorului am poposit, exact in locul unde timpul parca ca s-ar fi oprit in loc.
Doar ce apuc sa sar Ponorul dupa un punct de statie... cand il zaresc pe asta mic si verde in mijlocul apei. Ii fac vreo 2-3 poze si... low battery :) Sar inapoi, ma duc tinta la rucsac si surpriza... bateria de rezerva nu este. Il scotocesc prin toate buzunarele... nimic. Procesez, reanalizez, dau filmul inapoi si realizez ca a ramas in rulota la incarcat. Pfff...
Ma enervez, ma calmez. Bag camera in rucsac, inchid strasnic toate fermoarele... sa nu cumva sa se piarda ceva... si apelez la singura solutie pe care o mai aveam... camera GoPro si telefonul Samsung...
Imi mai repet de vreo cateva ori in gand "cat de tampit poti fi, sa-ti uiti bateria..." dar constat ca Samsung-ul reproduce detaliile de-a dreptul uimitor...
Nici GoPro-ul nu e de lasat...
Asa ca ma setez pe modul relaxare, pentru ca... ramasesem cam singurul agitat din toata trupa.
Furacioasa asta mica care a stat tinta cu ochii pe cosul cu merinde pana la urma si-a gasit prietena de joaca...
Si asta verde gaseste putina afectiune daca este insistent...
Liniste si pace in funadatura...
Panorama Fundaturii Ponorului (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
N-as mai fi plecat de acolo, dar mi-am amintit ca am promis ca vom ajunge pe lumina de zi in camping, asa ca...
Poarta Raiului...
Ne mai oprim cinci minute, mai aruncam o privire, un suspin...
Si mergem mai departe...
Ma mai opresc inca odata in locul unde am descoperit pentru prima data aceasta minune in miezul iernii la -11 grade. Povestea de atunci se gaseste aici.
Si coboram ultimul drum de munte al acestei aventuri, atat de scurta, dar atat de intensa...
Ii multumesc in mod deosebit lui Dani (Marmota Antisociala) pentru tot sprijinul acordat in elaborarea itinerariilor, pentru felul in care a inteles ceea ce imi doresc si nu in ultimul rand pentru omul care este, in ciuda timpului mult prea putin avut la dispozitie sa ne cunoastem. Sper ca placerea sa fie de partea amandurora atunci cand urmatoarea regasire va fi pe cele mai inalte culmi ale acestui colt de lume, unde Dumnezeu a scris definitia frumosului.
In sfarsit dupa destule incercari esuate, reusim sa avem un program de seara "normal" :) Multumesc intregii familii pentru rabdarea si intelegerea de care au dat dovada. A fost un program destul de incarcat, s-a mers sute de kilometri pe asfalt, sute de kilometri in off-road, au fost zile cand activitatea continua a ajuns si pana la 14 ore. Dar toti ne-am integrat in ceea ce ne-am propus, astfel incat toate lucrurile s-au intamplat si terminat in cel mai frumos mod posibil.
- "Gata-i gratarul... :)"
O seara linistita se lasa peste camping...
Linistit sunt si eu :)
Ma bag devreme la somn pentru ca noaptea avea sa fie mica, iar drumul catre cota Zero nu e tocmai scurt.
__________
Raidul 2245-0 [Din Parang la cota Zero] contine 5 episoade: