Dupa noaptea in care am dormit neintors, dimineata a adus suc proaspat de lamaie, cafea buna si aromata, un mic dejun copios, multe zambete, buna dispozitie, context in care am concluzionat ca nu a fost asa obositoare ziua precedenta :)
Am profitat de acest moment sa pot prezenta sumar desfasuratorul zilei, am aruncat in Patrol cele necesare calatoriei si am purces la drum. Am zis sa incepem lejer, cu activitati gen... family :) cum ar fi: "Haideti... sa va prezint Cetatea Sarmisegetuza Regia, leaganul neamului nostru..."
Cu rabdare am reusit sa prind cateva cadre de ansamblu...fara vizitatori, care surprinzator erau in numar considerabil.
Ei, se pare ca vizita la cetate a fost mai mult decat binevenita. N-am mai inceput ziua cu Patrolul pus direct pe greu :)
Dupa ce am ocolit poalele cetatii si am inceput sa urcam in padure iarasi nu am apucat sa cuplez fata Patrolului, pentru ca am fost nevoit sa opresc sa-i caut pe ai mei. Se ratacisera cu totii printre tufele de zmeuris.
Continuam traseul in urcare prin padurea deasa pana iesim in golul alpin al Crestei Muncelului. Un moment comic a fost in clipa in care la putin dupa iesirea din padure a trebuit sa virez brusc la stanga si sa urc mai agresiv spre Varful Muncelu.
Vio: "GPS-ul meu arata ca drumul e inainte!"
Eu: "Gresit... track-ul e la stanga..." Iarasi se facu liniste in masina :)... si iata-ne ajunsi pe Varful Muncelu (1564m)...
Panorama de pe Varful Muncelu catre nord (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
Continuam raidul pe golul alpin pana ajungem la urmatorul punct de interes, Varful Godeanu (1656m)
Traversarea Crestei Muncelului intre cele doua varfuri a fost acea portiune din traseu care m-a "atins" intr-un fel aparte. Mi-a placut in mod deosebit, dar nu ma refer exclusiv la frumusetea naturii, ci mai curand la modul in care ceea ce ma inconjura reusea sa ridice starea de liniste sufleteasca si relaxare catre cotele paroxismului. Nu este obligatoriu ca aceasta senzatie sa fie indusa doar de elemente "breathtaking", in cazul meu pot exista lucruri aparent banale care pot avea acest efect.
Nu stiu in ce masura secventele pe care le-am filmat pot reda ceea ce incerc sa descriu in cuvinte. Pentru mine, acest filmulet (nu musai datorita faptului ca este al meu sau pentru ca am fost acolo) are efect terapeutic. Este ca un balsam pentru momentele in care vreau sa cred ca in viata poti parcurge (depasi) anumite etape urmand calea cea mai frumoasa, linistita si echilibrata, mai exact acel drum (oricare ar fi el, greu sau usor) ce nu lasa urme adanci in constiinta sau suflet. O trecere linistita...
Varful Godeanu si linistea nemarginita a acestor tinuturi...
Lasam varful sa se piarda in oglinda retrovizoare iar drumul sa ne poarte tot mai departe.
Patrolul, fratele meu, Lupul Alb se comporta impecabil, facandu-si credincios si constiincios datoria, ducandu-ne unde gandul (si track-ul) ne poarta fara cea mai mica ezitare si emotie. Ador senzatia de siguranta pe care mi-o inspira si acorda aceasta masina, si nu ma refer numai la siguranta manevrelor (acolo depinde radical si de atitudinea si experienta soferului), ci la confortul de a te aventura aproape oriunde, parcurgand mii de kilometri (cum e cazul de fata) stiind ca masina se va pastra in cea mai buna forma. Cred ca ar trebui sa scot Mono de pe repeat, devin prea sentimental :)
Ei na acum, e un lup alb batran... cand ajunge in preajma padurii... mai da strechea in cate un cal putere, candva au fost 116 :)
Dupa un slalom printre varfurile Steaua Mica (1675m) si Steaua Mare (1730m), traversam palcul de padure dinaintea intrarii in Culmea Batranei.
Iarasi acordam prioritate mioarelor...
Negociem dur cu paznicul poienii...
Care pana la urma se lasa induplecat. Ba chiar devine prietenos...
Stiindu-si turma si stapanul in siguranta...
Ajungem pe Varful Batrana (1792m) odata cu norul de ploaie care intreaga zi ne-a amenintat alergandu-ne din spate.
Urma sa ploua? Cui ii pasa? Tocmai intrasem intr-un tinut de basm...
Panorama de pe Culmea Batrana catre vest (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
Credeam ca doza de liniste de pe Culmea Muncelului avea sa-mi fie suficienta, dar evident ca acum ma aflam in fata unei situatii cu risc major de supradozaj... emotional.
Cu riscul de a veni ploaia peste noi. In ciuda vantului care se intetise si a temperaturii care scazuse, am hotarat sa ramanem pentru pauza de parnz... atat de tare m-a absorbit acest loc.
Siesta...
Omul, Spiritul si Patrolul...
Pana la urma vantul s-a dovedit a fi prietenul nostru pentru ca a fugarit norul de ploaie catre est, luminandu-ne calea.
Iarasi vremea avea sa fie extraordinara si sortii de partea noastra.
Parasim golul alpin si incepem coborarea prin padure catre Lacul Canciu.
Deci... a fost distractie mare pe aceasta coborare :) "Stai asa", "Putin mai in fata", "Putin mai in spate", mai ramanea sa fac si o parcare laterala ca sa avem toata gama de poze :)
Ajuns la Lacul Canciu incep sa fugaresc cat pot de repede de-a lungul Raului Mare Cugir pana in apropiere de Pasul Prisaca, unde virez dreapta ocolind prin vest Varful Canciu catre Poarta Raiului. Apoi de la Cabana Sureanu, urc in golul alpin prin Curmatura Sureanu pana la ultimul punct al traseului zilei: Varful lui Patru (2130m), cel mai inalt punct al Muntilor Sureanu.
Ziua se apropia de sfarsit si nu am mai oprit pentru pauze, mai ales ca drumul iti permitea sa alergi, dar pe urcarea spre varf am lasat GoPro-ul sa capteze frumusetea locului. Cand am ajuns pe varf, atat de fascinat am fost, incat am uitat complet de camera, care a inregistrat pana a consumat bateria.
Varful lui Patru (2130m)... fabulos!!!
In spatele nostru, de-a lungul traseului pe care tocmai il parcursesem, apusul intra in delir.
Panorama de pe Varful lui Patru catre vest (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
In fata noastra Lacul Oasa se pierdea in marea alpina.
Panorama de pe Varful lui Patru catre Lacul Oasa (est) (click pe imagine pentru rezolutia maxima)
Am ajuns exact in momentul in care imi propusesem sa fiu acolo... la apus. Atat am de zis!
Lasam Varful lui Patru scaldat in luminile ametitoare ale apusului si coboram spre Curmatura Sureanu pentru a reveni pe cursul raului in drumul spre camping. Nu ma mai grabeam, totul se derula acum in "slow motion", stiam ca voi ajunge iarasi la miezul noptii. Deja fusesera atat de multe intr-o zi... nutream o stare de fericire in cea mai elementara forma.
Cand... ma opresc vrajit de o poveste de dragoste la ceas de seara...
Ce simpla este viata! Ce complicati sunt oamenii!
__________
Raidul 2245-0 [Din Parang la cota Zero] contine 5 episoade: