In ziua cu program liber ales al vacantei din Insula Lefkada, Grecia, evident ca am tinut mortis sa ajung pe cele mai inalte culmi ale insulei, mai exact Muntii Elati, pozitionati intre satele Egklouvi si Agios Ilias pe directia nord - sud. Dar inaintea ascensiunii am vrut sa mai bifez o plaja de pe coasta de vest a insulei si cred ca mi-ar fi parut teribil de rau daca nu as fi facut-o. Asadar am traversat insula de la est la vest tragand mai mereu cu coada ochiului catre dreapta.
De pe creasta, apele verzi albastrui de la tarmul localitatii Agios Nikitas ne atrageau ca un magnet.
Ajuns in Kalamitsi am inceput coborarea catre plaja, care de fapt sunt plaje, pentru ca sunt doua una langa alta: Kavalikefta si Megali Petra, una mai spectaculoasa ca alta. Traseul catre plaja este la randul lui, unul spectaculos:
Aproape toate plajele din vestul insulei au o frumusete aparte, fiecare avand cate ceva unic, dar din punctul meu de vedere, acestea doua, Kavalikefta si Megali Petra le intrec pe toate in salbaticie.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
Ce-as mai putea spune?! Decat ca... nu stiam cum sa-mi mai gasesc locul... ba pe o piatra, ba pe alta...
Erau pietre, de pe care puteai sari, pentru toate gusturile si categoriile de varsta. Ramanea sa-ti alegi singur doza de adrenalina. Cei mici, nu stiu daca au stat cinci minute pe nisip.
Bineinteles... cineva trebuia sa-i vegheze indeaproape :)
Foarte faina senzatia in acest tunel cand veneau valuri mai mari si crestea nivelul apei.
Si nu ma mai saturam...
Mda. A trebuit sa ma smulg din abisul culorilor marii pentru ca itinerariul zilei cuprindea si alte puncte pe care nu as fi vrut sa le sar sub nicio forma. Astfel, am lasat in urma albastrul marii si am inceput sa urcam spre albastrul cerului, atunci cand din localitatea Chortata am virat spre Egklouvi.
In ciuda traseului foarte frumos si extrem de variat din punct de vedere al reliefului, off-roadul a lipsit cu desavarsire, pentru ca Insula Lefkada dispune de o retea de cai de comunicatii foarte dezvoltata si bine pusa la punct.
Accesul la toate asezarile insulei, pana si cele mai mici catune uitate intre munti se face pe drumuri asfaltate, inguste ce-i drept, dar asfaltate. Ma rog, poate exista si sate unde ajungi doar pe drumuri de piatra... nu am cartografiat intreaga insula, dar cu siguranta te poti deplasa oriunde doresti, in orice directie a insulei, folosind drumurile asfaltate. Marea majoritate a drumurilor de piatra ce se desprind din cele asfaltate, asa cum aveam sa constat, sunt pentru a asigura accesul la diferite parcele agricole sau zone terasate pentru livezi sau vii. In acest context cele mai inalte zone ale insulei care se ridica pana la aproape 1200 de metri deasupra nivelului marii sunt accesibile oricarui tip de autoturism, oricarui curios care vrea sa ajunga cat mai sus.
Lipsa off-roadului a fost compensata din plin cu peisaje si privelisti pe care este pacat sa le ratezi limitandu-te doar la plimbarile imprejurul insulei. Un lucru care m-a surprins a fost faptul ca pe masura ce urcam si ma asteptam sa intalnesc piscuri si formatiuni muntoase cat mai agresive si ostile, in mijlocul lantului muntos am gasit un... podis. Nu exagerez cu nimic, un podis perfect plan si foarte frumos sistematizat in parcele agricole, mai mult decat atat am intalnit si utilaje agricole, un tractor, o combina.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
Am inceput urcarea din localitatea Chortata, situata in partea de vest a insulei, zona centrala, catre est, respectiv satul Egklouvi, continuand apoi catre sud spre satul Agios Iilias. In drumul spre Agios Ilias m-am abatut pentru a urca pe Varful Mnimati (1157m), varf pe care este amplasat un obiectiv (statie) NATO. Nu am fotografiat-o, dar obiectivul este vizibil in videoclip, intorcand masina chiar in fata portii de acces in perimetru.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
Nu am avut mult timp la dispozitie pentru acest raid montan si nici nu m-am oprit atat de des pe cat as fi vrut, dar atat cat a fost imi confirma inca odata teoria (asa cum s-a intamplat si in Thassos) ca panoramele de pe varful insulelor grecesti sunt curata terapie pentru minte si suflet.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
Am parasit inaltimile Lefkadei, coborand spre Vasiliki, atrasi iarasi de albastrul marii ce se vedea din ce in ce mai provocator.
Am mai poposit pret de cinci minute asupra panoramei peste satul pescaresc Sivota, loc foarte cochet si romantic adunat in jurul unui mic port napadit de amabracatiuni extravagante si taverne cu delicioase mancaruri pescaresti.
Punand capat unei zile pline direct in piscina de la Princes Islands din Nidri, locul nostru de odihna pe perioada acestei vacante.
Nu obisnuiesc sa vorbesc sau sa fac aprecieri asupra locurilor unde ma cazez, dintr-un simplu motiv si anume... gusturile oamenilor sunt foarte diferite in materie de confort si frumos, iar in multe din cazurile personale primeaza scopul calatoriei, mai putin conditiile de cazare. Insa, in cazul de fata voi face o exceptie si voi face cateva aprecieri pozitive asupra locatiei deoarece cel ce a construit-o, a abuzat de bun gust si rafinament reusind prin lucruri foarte simple si minimaliste sa aduca confortul unei locuinte moderne, fara sa epateze sau sa oboseasca oaspetele in niciun fel. Nu va imaginati nimic opulent sau extravagant, ci doar o uimitoare atentie la detalii si necesitati, toate asezate intr-o ordine fireasca, ceea ce-ti confera o sedere foarte placuta si relaxanta. Am fost in destule locuri, destule au fost OK, dar acesta chiar mi-a placut. Si nu-s sofisticat, poate usor sensibil :)
Panorama peste oraselul Nidri, secondata de cea a masivelor muntoase de pe continent completau subtil aroma cafelei de dimineata sau a sucului de portocale, dupa caz, dupa preferinte.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
Ei bine, asta a fost doar o zi. Am incercat ceva off-road, dar nu mi-a iesit, iar sincer sa fiu nici nu am insistat, pentru ca daca as fi tinut mortis as fi putut cocota Toyota pe doi bolovani pentru o poza, eventual sa-i indoi si un prag :) (nici gand), nu acesta a fost scopul meu. Deh, grecii sunt vinovati cu drumurile lor asfaltate pana la ultima vagauna. In schimb, in Lefkada nu ai suficiente zile pentru cate ai de facut si de vazut.
Iar daca tot am deschis acest subiect... atunci sa mai presar cateva lucruri ce merita atentie odata ajuns pe insula. De exemplu plajele, deliciul oricarei insule grecesti. Daca plajele din nord-est, est au ape calme, mai putin "colorate" dar compenseaza la capitolul belvedere datorita insulelor rasfirate in largul marii si a muntilor masivi de pe partea continentala, atunci e bine de retinut ca plajele din vest pot produce adevarate ravagii emotionale.
Punctul forte si mandria grecilor de pe insula il reprezinta plaja Porto Katsiki, care vazuta de la inaltime ti se dazvaluie... cam asa:
Cu sau fara mine... tot la fel arata :)
Accesul pe plaja este facil, fiind necesar de coborat aproximativ 60 - 80 de trepte (nu le-am numarat, atat am apreciat ca sunt) de la nivelul parcarii. Plaja nu dispune de nicio amenajare, prin urmare daca vrei ceva umbra si un masaj mai lejer la coaste iti aduci prosop si umbrela. Cu toate acestea comenzile pentru mancaruri si bauturi sunt livrate direct la prosop... fara sa se incurce prosoapele intre ele.
In partea de nord a plajei exista un promontoriu, de unde privelistea este intr-adevar fabuloasa, dar este si un loc veritabil sa te racoresti, pentru ca bate vantul intr-un mare fel, in sensul bun al cuvantului.
Dupa o balaceala in apele verzi albastrui ce se risipesc printre firele de nisip ale plajei Porto Kasiki, nu raman decat 9-10 kilometri de parcurs (bineinteles pe drum asfaltat) pana la cel mai sudic punct al insulei Farul de la Cape Lefkada. Drumul este superb, cand urca pe creasta, cand coboara pe curba de nivel sa-ti dezvaluie privelisti ametitoare.
In apropierea farului sunt obligatorii opririle si popasurile.
Altfel... nu-i nimic de vazut... decat atat:
Recunosc, m-am dus pe margine, dar m-am intins pe burta :)... la felul in care (ma) sufla vantul...
De la far se poate admira creasta cu drumul care tocmai te-a adus acolo.
Pe tine si prietenii tai :)
O alta plaja foarte asemanatoare cu Porto Katsiki, dar mult mai lunga (aproape la fel de ingusta, poate o idee mai lata) si cu mult mai multe trepte de coborat... 350, parca asa scria pe indicatorul de avertizare, este Plaja Egremni, situata cativa kilometri mai la nord de cea mentionata anterior. Pe plaja sunt amenajate sezlonguri si umbrele, iar comenzile pentru macaruri si bauturi iti sunt servite la sezlong.
Tot pe coasta de vest, la fel de incantatoare ca si celelalte plaje, este plaja Kathisma. O plaja care iti ofera tot ce iti poti dori, tot confortul, evident in functie de perceptia fiecaruia asupra notiunii. Este considerabil de lunga, dar mai ales lata, astfel incat direct pe malul marii sunt taverne, baruri, cluburi, parcari auto, dusuri, etc. Plaja este amenajata cu sezlonguri, umbrele si alei de circulatie, dar sunt si zone destul de vaste unde se poate face plaja la liber.
In zonele limitrofe plajei sunt acumulari de pietre, plaja capatand un aspect salbatic, locuri potrivite pentru facut "poze cu marea". Evident, pe orice plaja se gasesc din abundenta perspective ce merita fotografiate, eu rezervandu-mi-o pe acesta:
Pe oricare plaja vestica te-ai alfa...
Ramai macar odata pentru apusul soarelui...
Si pentru efectul terapeutic al baii de apus...
Daca intr-o zi nu ai chef de plaja, o scurta croaziera este binevenita. Pe langa micul popas pe Insula Kefalonia, mult prea scurt pentru cate sunt de vazut si acolo (ar trebui macar o zi) vaporasul o sa faca slalom printre toate insulele cumparate de Onassis cu destule pauze pentru balaceala. Trebuie sa recunosc, pentru mine, saritul din pupa vasului, a fost punctul de atractie al croazierei :)
Nimic nu se compara cu senzatia scufundarilor in apa rece si albastra precum cerneala.
Si daca balaceala de peste zi nu te-a epuizat, dupa apusul soarelui, acelasi vaporas te va duce la un beach party (evident alti bani, alta distractie) undeva pe o plaja numai de capitan stiuta, unde pe Google Maps nu se zarea tipenie de om pe o raza de cel putin 10 kilometri. Un DJ rupe boxele-n doua cu rave, house si clubbing iar multimea in extaz aproape incendiaza plaja cu sute de torte, secatuind rezervele capitanului de vodca, rom si whisky.
Aflata la cativa kilometri in spatele casei unde am stat in Nidri, intr-una din zile am dat o fuga si pana la cascada pe care proprietarul casei o laudase a fi foarte frumoasa. Traseul pana acolo si defileul este intr-adevar interesant (nu mai mult decat interesant), dar cascada in sine este una simpla, ce-i drept salvata de imprejurimi.
Cam asta a fost Lefkada in 2015. Cu siguranta unele lucruri mi-au scapat, iar altele le-am trait din plin. Toate pozele au fost facute "din mers", exact in momentul in care ma aflam in locul respectiv, la ora respectiva, cu lumina potrivita sau nu, cu chef de pozat sau nu, fara sa mai revin in acel loc (cand conditiile ar fi fost propice), desi am vazut suficiente locuri care meritau o atentie deosebita in ceea ce priveste fotografia.
Sa mai zic ca am avut... nu una, ci patru nopti cu luna plina atat de intensa incat puteai conduce masina cu farurile stinse, asta asa... ca sa nu mai vorbesc de potentialul pentru fotografie in acele conditii. Dar nu m-am dus acolo pentru poze, iar cu ce-am ramas, am ramas. Insist pe acest aspect pentru ca Lefkada este un loc cu un potential foto urias si infinit, iar vreme de un an de m-as face pierdut pe insula asta, tot vor ramane un val si doi bolovani nepozati. Daca nu-ti place sa pozezi, nu-i bai, scoti telefonul, 2 click-uri, 1 share, 2 tag-uri si 1 check-in... si gata... dar nu are cum sa nu te impresioneze acest loc, mai ales prin salbaticia sa din anumite zone.
Din fericire la intoarcere spre casa, timpul mi-a permis sa ma abat din drum pentru cateva ore la Meteora. Pozele-s minciuna, realitatea-i sublima. Atat am de zis.
Click pe imagine pentru rezolutia maxima...
De fapt... mai am ceva de spus...
Kalispera brothers :) Pe data viitoare.