M-am dus intr-un suflet la Iacobdeal de parca m-ar fi asteptat cineva cu masa pusa, dar in ciuda vremii extraordinare, nu am gasit tocmai ce mi-as fi dorit.
Asa ca am ales cel mai inalt varf din Turcoaia in asteptarea apusului, dar a fost si o usoara transpiratie rece pentru ca nu am ales si cel mai abordabil traseu pentru urcare.
A meritat efortul. La malul Dunarii, ruinele Troesmisului stateau pavaza in fata vijeliei. Cam asa se vedea prin binoclu.
Cam acesta a fost si singurul meu moment de liniste absoluta din acest sfarsit de saptamana, pentru ca de apus nu am mai avut parte. Cum cei doi arici, Eddie si Dan, si-au anuntat prezenta mi-am instalat rapid tabara sa nu mai experimentez inca odata podeaua Patrolului.
Am hotarat impreuna sa luam cina sub cerul senin si instelat, iar cat se puneau bucatele pe masa am testat decorul cu gandul de a ma apuca de un star trail.
Vazand ca baietii mei se incinsesera la vorba si aproape ca nu imi mai gaseam locul printre Jeep in sus si Jeep in jos, imi fac socotelile si apreciez ca vreo doua ceasuri mi-ar fi suficiente sa scot un star trail decent. Lor nu le-ar fi ajuns nici doua nopti sa se lamureasca ce piese se rup mai greu sau mai usor la Jeep :).
Saraca camera a apucat sa stea neclintita vreo 30 de minute din cele 120 programate, ca nu am mai rezistat solicitarilor tot mai intense care incepeau cu "hai, hai" si se treminau la fel, asa ca mi-am strans jucariile si am plecat ca bezmeticii intr-o tura de noapte. Cu burta plina si sticla de vin goala cheful de distractie al celor doi arici era de nestapanit. Trecut bine de miezul noptii i-am anuntat ca ma retrag in tabara, sfatuindu-i prieteneste sa continue tura pentru ca evident aveau mare nevoie de descarcare.
Nu stiu cat s-au trudit cei prezenti in tabara de exterminare foto cu copacul de langa Pietrele Mariei, dar stiu cat s-au trudit baietii cu eliberarea drumului de un ditamai copac doborat de furtuna. Cand le-am auzit motoarele in tabara si am deschis pentru trei secunde ochii, panza cortului era albastra, ceea ce insemna ca afara era lumina.
Nu am vazut inca filmul Pozitia copilului, dar cu siguranta cei doi ar fi fost nominalizati, la felul in care i-am gasit dimineata dormind contorsionati, fiecare in masina proprie.
In aceste conditii, avand timp berechet, am lasat Patrolul la marginea padurii si am luat pozitia culcat pe burta cu speranta de a surprinde macar unul la cele patru gauri la care pandeam. Dupa jumatate de ora de asteptare si stat nemiscat in care nu s-a intamplat nimic, am recurs la un truc simplu dar eficient si spectacolul a inceput...
- "Hei baieti, e unul aici care ne pandeste."
- "Mda, l-am vazut si eu. Cica ne pozeaza!"
- "Cum?! Cine?! Ce?! Pozeee?! Vreau si eu. Stai sa-mi pun barba."
- "Aloooo, domnule! Cum imi sta?"
- "Sa o mai aranjez putin?"
- "Hmmm. Ce o fi chestia aia mare si alba?!"
- "Mi se pare mie, sau nu vad bine!..."
- "Uauuu, un Patroool! Baieti veniti repede sa vedeti un Patrol!"
- "Ce Patrol?, Unde? Eu nu vad nimic!!!"
- "Frate, ce roti areee!!!"
- "Uau, ce mare e!!!"
- "La ce va uitati? Am pierdut ceva?!"
- "Hmm, popandai tolomaci! Ce stiti voi ce inseamna 4x4! Mare scofala, un Patrol."
La un moment dat aud soptit din stanga:
- "Domnule, ma uit la tine de vreo ora... La mine chiar nu gasesti nimic interesant?!"
Aparitia in platou a domnului regizor Dan, odihnit si cu chef sa povesteasca despre noaptea trecuta, a pus capat subit spectacolului. Apare si Bogdan in decor si ne punem in miscare la o tura relaxanta.
Facem un scurt consiliu sa hotaram locul pentru apus.
Si sfarsitul zilei se scalda in lumina si culoare.
Imi umplu plamanii cu aer dobrogean.
Si plecam in liniste spre casele noastre lasand totul in urma asa cum natura le-a desavarsit.
Cu multumiri baietilor pentru companie si momentele de relaxare.
PS: Polemicile pe tema Jeep-ului, a Patrol-ului, a masinilor in general, trebuiesc tratate ca atare fara a fi nimic luat in mod personal. Pentru noi, prietenia este importanta, masinile fiind doar un mijloc de mentinere a acestei pasiuni.