Neclare, cu un kit 18-55mm, defocusate, cu un entry-level, cu ISO la capat, facute din alunecare, plin de noroi, dar... cu o atmosfera aparte, pentru ca uneori natura iti ofera mai mult decat poti tu accepta. Facute de Dani, facute pe sufletul meu.
Nici nu aveti idee cum poate rasuna acest cantec intr-o liniste de mormant, intr-o noapte rece si neagra, intr-o ceata pe care o simteai pana in adancul sufletului cand o respirai, intr-un moment cand nu vrei sa-ti mai aduci aminte nimic...
Nu este nici un fotograf suficient de bun, suficient de tentat de o astfel de actiune, incat sa scoata toata seva dintr-un moment atat de magic? Macar atunci cand acestea exista (destul de rar) si sunt atat de intense. Eu nu pot fi deopotriva la volan si in exterior cu camera in mana.
Fotograf, atat... de restul ma ocup eu/noi :)
