Dupa cateva luni de sihastrie off-roadistica, chemarea prietenului Dan a venit ca o binecuvantare. A fost exact ceea ce asteptam la sfarsitul unei astfel de perioade. Astfel, intr-o zi de vineri, la numai cateva ore dupa inchiderea saptamanii de lucru, intram in puterea noptii, in mijlocul padurilor de pe dealurile Slanicului, care ne-au tinut captivi multa vreme dupa miezul noptii. Poze n-am, caci am fost preocupat mai mult cu gasirea traseelor printre copacii doborati.
Dimineata urmatoarei zile ne-a intampinat cu razele soarelui prevestind o frumoasa zi de primavara. Si in formula completa incepem ascensiunea autostrazii spre imensul gol alpin al Gheparului...
Unde odata ajunsi, realizez ca niciodata nu am fost inconjurat de atatea Jeep-uri :)
De prieteni vechi si noi...
Imi place teribil aceasta imagine (de mai jos), imi place pentru ideea pe care o insufleteste, pentru tot ceea ce reprezinta, pentru felul in care capteaza si transmite spiritul liber, pentru felul in care imbraca in stralucire patina anilor, pentru regasirea emanata, pentru intoarcerea la lucruri simple, pentru tot ceea ce contribuie la crampeiele noastre de fericire...
Ne punem in miscare. Visatorului ii sta bine cu gandul, calatorului... cu drumul...
Into the motherland, the Jeep army march...
Dumnezeu si mama mereu mi-au spus sa urmez calea cea dreapta, fara ocolisuri. Acum, iarasi i-am asclutat...
Aceasta mica mlastina nu era in program, pur si simplu ne-a sarit in cale...
Nici ravenele nu le-am putut evita :)
In statii au inceput sa rasune din ce in ce mai des cuvintele foame si poiana...
Unii abia asteptau sa-si ostoiasca setea de relaxare...
Altii erau de neoprit...
Pe Varful Ghepar incep sa se inmulteasca perechile de ochi rotunzi...
Iata-i...
The Jeep Little Planet...
Plecam spre Varful Sandru, unde la un moment dat, iarna zise: - "inca sunt aici!"...
Soarele aluneca domol peste creste, copacii doborati din scurtaturile noastre se indeseau din ce in ce mai mult, iar noi am inceput sa ne indreptam agale spre casa.
- Ei, cum fu domnu'?
Pe data viitoare prieteni. Multumesc pentru companie si voie buna. Placerea a fost de partea mea.