Cand m-am uitat la prognoza meteo pe termen lung, ziua de 29 martie se preconiza a fi una foarte insorita si calda, exact dupa un miez de saptamana plin cu precipitatii, ceea ce, mi-am spus atunci, ca nu poate fi decat de bine.
Nu, a fost exact invers, prima parte a saptamanii a fost decenta, pentru ca in cea de-a doua parte sa ploua necontenit zi si noapte. Cu toate ca aspectul asta imi dadea toate planurile peste cap, am hotarat sa merg mai departe. O hotarare mai mult instincitva, decat rationala.
Astfel, prima editie a jocurilor - Wildstate Games 4x4, pe scurt WG4x4, a debutat intr-o umiditate atmosferica maxima, pe o ploaie care s-a intins pe toata durata zilei pana la limita suportabilitatii, cu noroi cat sa-ti ajunga pentru tot restul anului (sau pentru 5 gradini cu flori), dar cu suficient chef de viata si distractie, incat toate aceste inconveniente sa treaca in plan secundar, pentru ca mai apoi sa fie uitate deplin.
Daca initial afirmam fara vreo retinere ca la locul actiunii se poate ajunge cu orice fel de masina, in acea zi de sarbatoare, distractia a inceput dupa primii metri de la marginea asfaltului. Masinile 4x2 au iesit complet din discutie si au fost parcarte regulamentar la marginea soselei, hotarand sa parcurgem cei aproape 2 km de drum de pamant doar cu cele 4x4. Teoretic simplu, practic trei sferturi din masini au avut nevoie de recuperare si tractare datorita derapajelor incontrolabile care inevitabil se finalizau cu o impotmolire zdravana.
In scurt timp Lupul Alb si Rinocerul Gri au ajuns pe campul ce mustea de apa si noroi, unde primavara fiind, rasarise pe ici colo cate o masinuta... mai mica, mai mare. Ne-am organizat rapid, ne-am impartit recuperarile, am ales pe culori, pe marci auto, dupa preferinte si in foarte scurt timp ne aflam in formula completa in tabara amenajata in locul de distractie.
Liviu, in forma maxima dupa o noapte de somn zdravan, a inceput sa incinga atmosfera, din boxele sale rasunand ritmuri instigatoare...
Iar noi ne-am adunat la deschiderea jocurilor printr-un briefing scurt dar destul de cuprinzator care a punctat regulile de baza ale jocurilor pentru ambele trasee, cel al Entuziastilor si cel al Temerarilor, dar si cateva alte reguli generale.
Ulterior am realizat ca ar mai fi fost cateva lucruri de mentionat, dar tin sa marturisesc ca efectiv nu am avut timpul fizic sa pregatesc briefing-ul complet. Nici in zilele anterioare, nici in dimineata respectiva, iar in alta ordine de idei intrasem usor in criza de timp datorita timpului pierdut cu accesul in tabara. Nu-i nimic, imi rezerv aceasta placere pentru urmatoarele jocuri.
Patrol-ul si Jimny-ul stateau cuminti si increzatori la Start, asteptand sa inceapa distractia, fara sa tradeze o secunda ce avea sa se intample dupa apasarea pedalei de acceleratie.
Razvan cu Jimny pleaca in runda demonstrativa pe Traseul Entuziastilor. Un traseu simplu cu cateva praguri si inclinari laterale modeste, un traseu lejer, dar care datorita solului imbibat cu apa avea sa-si arate coltii oricarui entuziast ce indraznea sa-l calce.
Impreuna cu Patrol-ul, fratele meu Lupul Alb, incepem runda demonstrativa pe Traseul Temerarilor. Pfff... cum suna... Temerarilor! Pai da, ca traseul debuta cu o sectiune lejera ca sa nu descurajeze din primii metri, dupa care urma o ascensiune spre curba de nivel cu inclinare laterala spre stanga. Unghiul inclinarii laterale scadea sau crestea nesemnificativ in functie de trasa urmata.
La finalul curbei de nivel se aborda un prag in coborare prin vriaj stanga si incadrare imediata, dupa care, tot cu viraj stanga din 3 manevre se urca pragul reintrandu-se pe curba de nivel cu inclinare laterala pe partea dreapta.
In partea finala a traseului trebuiau strabatute in urcare alte 3 praguri succesive, unul mai furmos ca altul, traseul inchizandu-se in circuit.
Dupa rundele demonstrative, cei doi nazdravani revin la Start, iar Laur sparge gheata... mai exact rupe namolul pe Traseul Temerarilor.
Calm, sigur pe el, putin ezitant probabil datorita faptului ca nu cunostea masina, Laur parcurge elegant traseul.
In paralel, pe Traseul Entuziastilor, Adi smotocea pedala ambreiajului in incercarea de a trece peste micul prag ce-i statea in cale.
Laur iese din groapa, reintra pe curba de nivel, trece peste praguri si revine la Start.
Ne mai impartim cateva sarcini sub atenta supraveghere a lui Octav...
Mai pun la punct cateva aspecte impreuna cu Bogdan, omul si ochii mei din exteriorul masinii, junghiul Temerarilor de fiecare data cand doborau un jalon, sau rupeau vreo banda.
Apoi plec in runda cu Octav la volanul Patrol-ului, alaturi de prietenii nostri din Traseul Entuziastilor, Gabi si Marius.
Evident, fiecare pe traseul lui. Asa cum era firesc...
Din pacate derapajul prea agresiv de pe curba de nivel il sileste sa abandoneze intrarea si iesirea din groapa, descalificandu-se, indreptandu-ne spre partea a doua a traseului.
Cand surpriza! Peste cine dam? Peste Gabi si... Marius, care luasera startul pe Traseul Entuziastilor si printr-o magie numai de ei stiuta au ajuns pe cel al Temerarilor, fireste descalificandu-se. Dar nu numai ca au ajuns pe Traseul Temerarilor, ci s-au suspendat de-a binelea.
Apare Razvan si ii recupereaza pe cei doi entuziasti transformati in temerari.
Terminand traseul si marcandu-si victoria in maniera proprie.
Claudiu se pregateste pentru Start...
Si... Goooo...
In timp ce Patrol-ul neobosit se achita de sarcini...
Claudiu termina runda si se gandeste probabil la Traseul Temerarilor.
Patrol-ul este deja acolo :)
Dupa Claudiu, intra Doru pe Traseul Entuziastilor, unde nu iarta nici macar un metru acceleratia Vitarei.
Patrol-ul ajuns pentru a nu stiu cata oara la Start se pregateste pentru Vali...
Si alearga spectaculos spre curba de nivel...
Si la fel de spectaculos derapeaza :)
De pe margine Daniel si Marius se amuza copios, probabil intrebandu-se daca colegii dinaintea lor nu au incurcat off-roadul cu bowling-ul avand in vedere ritmul si rapiditatea doborarii jaloanelor.
Totusi sa nu ne pripim in a trage concluzii...
Si sa studiem putin expresia lui Daniel dupa parcurgerea traseului.
Increzator in forte proprii, Marius se pregateste de Start.
Si usor, usor incepe sa-l inteleaga pe Daniel.
Acum... vorbesc aceeasi limba :)
Ultimul Temerar din prima parte a jocurilor, care de fapt este Ultima Temerara, Raluca, fiind singura fata participanta, atinge cu delicatete portierele imaculate ale Patrol-ului pregatindu-se de Start.
Si... Start...
Bineinteles ca la Finish o asteptau sustinatorii, cum sa nu o astepte. Normal ca asteptau. Asteptau baietii.
Micuta Vitara si talpa grea a lui Doru fac echipa buna pe Traseul Temerarilor, pe care reusesc sa-l finalizeze. In sfarsit Patrol-ul are un binemeritat moment de liniste.
Claudiu intra in forta pe Traseul Temerarilor, dar santurile adanci lasate de Lupul Alb il pun in dificultate pe micul Jimny determinandu-l sa abandoneze.
Prima parte a zilei se aproprie de final iar linistea impreuna cu stropii de ploaie se lasa peste trasee.
Bidivii isi iau binemeritata pauza.
Si unul cate unul ne adunam atrasi de mireasma raspandita de gratarul lui Misu in toata valea.
Iar Liviu umple toata tabara cu acorduri fine si rafinate incadrate perfect intre picaturile de ploaie si noroi ce impanzesc atmosfera.
Pff... deja ma simt ca un crainic sportiv :)) ma dor degetele de la atata butonat. Pauza de masa...
Misu, e gata gratarul?...
Acusi va dau binecuvantarea. Rabdare paganilor, e Postul Pastelui.
Gata baieti si fete! Adunarea! Sa aud pe vreo unul ca nu e bun gratarul...
Daca nu va place... inseamna ca nu va e suficient de foame fratilor!... Nu-i bai, ma descurc si singur...
Starea de relaxare se asterne peste tabara, probabil si foamea isi spunea cuvantul, fireste dupa atat noroi framantat.
Sa cante trompeteleee... Sa cante in tabara mea... Sa cante in tabara ta... Sa acopere linistea...
Marius... bun si Patrol-ul asta la ceva, no? Sta bine farfuria pe el!!!
Aaaa... nu-i corect... tie ti-a pus mai mult in farfurie!
Peace Bros!!!
Misule... bun gratar ai mai facut!
Alaturi de noi s-a aflat Sebi Ditcov, reprezentantul marcii Jeep, astfel participantii doritori au avut posibilitatea de a testa in conditii mai mult decat propice noul Jeep Renegade 2015, in alta ordine de idei, astea-s adevaratele conditii pentru a testa masinile 4x4.
Astfel, in pauzele dintre runde, cei mai indrazneti participanti s-au incumetat sa-l cocoate pe cele mai inalte dealuri.
Ne luam ramas bun de la prietenii care au venit de la sute de kilometri pentru a petrece cateva ore impreuna.
Si ne pregatim pentru partea a doua a zilei.
Unde Ovidiu asteapta nerebdator sa intre in traseu.
Traseu ce devine din ce in ce mai apetisant cu fiecare runda parcursa.
Ei, cum a fost Ovidiu?
Traseul Entuziastilor a fost unul foarte lejer, care in mod obisnuit nu ar fi ridicat probleme niciunei masini, indiferent de nivelul de echipare, dar in conditiile date, anvelopele clasice, chiar si AT-urile erau complet inutilizabile.
Desi nu au fost rampe sau praguri care sa necesite o abordare sustinuta si in forta, cele existente au fost suficiente ca sa zadarniceasca eforturile participantilor.
Aceasta este dovada vie ca ploaia transforma radical suprafata de rulare iar lucrurile aparent banale devin de-a dreptul provocatoare. Am toata convingerea ca Razvan a punctat notiunile cheie pentru reusita unei distractii pe Traseul Entuziastilor.
Nici despre Traseul Temerarilor nu pot spune ca a avut un grad de dificultate ridicat, chiar si in conditiile de la fata locului. In conditii normale poate fi etichetat cel mult un traseu de antrenament. Dar vremea l-a schimbat radical, facandu-l extrem de imprevizibil, ceea ce a reprezentat deliciul tuturor.
Este limpede faptul ca cea mai problematica suprafata de rulare in off-road este noroiul, desi multi ar tinde sa creada ca zapada ar fi raspunzatoare de cele mai multe neplaceri. Personal, de-a lungul timpului am constatat ca exista mai mult control asupra masinii si o aderenta mai buna pe zapada decat pe noroi. Singura exceptie fiind gheata care este dusmanul suprem al oricarei anvelope.
Noroiul, amplifica major unii factori din ecuatia off-roadului, respectiv nororcul dar si ghinionul, factori care in mod normal nu isi prea gasesc locul aici, unde partea tehnica trebuie ridicata sistematic la rang de virtute pentru reusita unei actiuni in conditii optime, fara evenimente nedorite. In cazul de fata modul tehnic de abordare secondat de noroc sau ghinion a facut diferenta intre participanti.
Astfel, cei ce si-au testat abilitatile la volanul Patrol-ului, au experimentat din plin efectul micilor greseli tehnice, de genul accelerare prea mult, decelerare, bracarea volanului prea mult stanga sau dreapta, incadrare imprecisa, greseli care inevitabil au dus la derapaje, parasirea traseului si bineinteles revenirea in traseu, ceea ce consuma timp pretios. Fara sa mai punem la socoteala penalitatile acumulate.
Asa cum s-a prezentat acum, a fost un traseu foarte provocator, pentru ca se baza foarte mult pe relatia om-masina, pe felul in care simteai de la volan ce se intampla sub rotile tale afundate in noroi, dar mai ales care este pozitia acestora, pentru a-ti asigura inaintarea si mai important mentinerea trasei traseului. Nu-ti poate spune nimeni exact cat sa iei de volan si in ce directie, este o chestiune strict legata de... feeling, pe masura ce masina inainteaza.
Au fost participanti care au abordat impecabil curba de nivel, dar derapajele pe final i-au costat secunde bune. Nu derapajele erau o problema (sau vazute ca una), pentru ca erau inevitabile, adica altfel nu se putea, context in care trebuia sa focusezi pe modul in care controlezi derapajul si nu pe faptul ca reprezinta o problema, inlocuind stresul cu puterea de concentrare. Astfel, in functie de spectaculozitatea derapajelor, crestea numarul jaloanelor doborate si a benzilor rupte, situatie care a influentat radical timpii finali ai participantilor, departajandu-i fabulos unii de altii, chiar pana la dublu.
Imi amintesc la ultima runda a zilei, cand la volan era Raluca, la un moment dat imi spune: "zi-mi ce sa fac?!" (sau ceva asemanator). Nu aveam ce sa-i spun, pentru ca masina era exact acolo unde trebuia, cu inertia care trebuia, cu un sofer foarte determinat la volan... deja ma relaxasem. Pai ce sa mai zici intr-o astfel de situatie, decat vorba unui vechi prieten: "Inainteeee" :)
Cand am inceput sa-i spun repetat "stanga langa banda", "stanga langa banda", deja era prea tarziu, entuziasmul Ralucai s-a oprit fix in poarta de Start, doborand-o. A fost un moment foarte nostim dar si potrivit pentru a anunta inchiderea traseelor.
Una peste alta, pentru mine a fost o reala placere sa fiu alaturi de voi in masina, sa simt incordarea, determinarea, descurajarea, adrenalina fiecaruia in parte. Iar daca spuneti ca senzatiile astea nu au fost prezente data viitoare va motez un aparat de monitorizare a pulsului si notam valorile la intrare si iesire din traseu...
Au fost abordari foarte frumoase, abandonuri, descalificari, jaloane doborate cu zecile, benzi rupte la fel. Practic au existat toate ingredientele necesare pentru o astfel de aventura, iar singura responsabila pentru asta a fost... ploaia. Exact, ploaia, cea pe care o injuram in fiecare dimineata a primaverii cand ne uitam pe fereastra. Toate astea cumulate, sunt motivele pentru care am tinut sa fim acolo in acea zi, chiar daca nu a fost tocmai confortabil sa punem la punct tot ce s-a vazut la fata locului, mai mereu fiind insotiti de sentimentul descurajarii. Stiam ca traseele vor fi de efect si se vor transforma (in rau sau greu) cu fiecare runda parcursa.
Traseele de fata nu au mai avut nicio legatura cu cele alese initial, care dupa atata ploaie devenisera... sa nu exagerez spunand extreme, desi fara o aderenta corespunzatoare, erau zone unde rasturnarea era foarte probabila... devenisera dificile. Pragurile nu le-am putut traversa fara troliere, iar cand am incercat o abordare mai agresiva am indoit drastic aripa dreapta spate dislocand si spargand blocul optic si tot nu am reusit sa ies pe cont propriu.
Personal, mi-ar placea sa nu le las uitarii, pentru ca sunt si acolo cateva chestii foarte spectaculoase si complet diferite fata de ce am avut acum. Cine stie, poate vor face deliciul unei viitoare intalniri.
Dar pana la o viitoare intalnire, sa revenim la cea actuala. Seara se apropia, noroc ca abia se lungise ziua cu o ora, motoarele s-au oprit iar linistea a coborat peste vale.
Ne-am adunat pentru momentul mult asteptat... Festivitatea de Premiere.
Socotim, adunam penalitatile, departajam, ne miram, ne minunam...
Ba' ejti nebun?! Atat a scos???
Ganduri, emotii, intrebari, raspunsuri...
Zambete...
Frig? Ploaie? Mai pasa cuiva? Cum adica Vali... nu a fost o zi splendida? :)
Bravo baietii! Asta este atitudinea corecta. Distractia conteaza ;)
Terminam departajarile, pregatim trofeele... asa usor, fara graba.
Iar podiumul este pregatit sa-si intampine entuziastii si temerarii...
Si iarasi nu ne grabim. Mai fumam o tigara, mai lasam atmosfera sa musteasca, ba de ploaie, ba de emotii...
Si intr-un final, cu bucurie deschidem Festivitatea de Premiere cu primul podium, cel al Entuziastilor care au participat cu masina organizatorului. Astfel:
"DESTUL DE ENTUZIAST" - a fost Octav. Felicitari Octav!
"APROAPE CEL MAI ENTUZIAST" - a fost Marius. Felicitari Marius!
Si "CEL MAI ENTUZIAST" - a fost Laur. Felicitari Laur!
Felicitari domnilor si sper ca Suzuki Jimny aka Grey Rhino impreuna cu Razvan v-au lasat o amintire placuta.
Asa chinuitor cum a fost noroiul pentru participantii cu masina proprie 4x4, am reusit sa umplem podiumul Entuziastilor. Astfel:
"DESTUL DE ENTUZIAST" - a fost Marian cu Suzuki Vitara. Felicitari Marian!
"APROAPE CEL MAI ENTUZIAST" - a fost Claudiu alaturi de fiica sa Ilinca intr-un Suzuki Jimny. Felicitari Claudiu si Ilinca!
Iar "CEL MAI ENTUZIAST" - a fost Doru cu Suzuki Vitara. Felicitari Doru!
Felicitari domnilor, vreau sa raman cu speranta ca v-ati simtit bine alaturi de noi.
Al treilea podium a fost cel al Temerarilor care au participat cu masina origanizatorului. Astfel:
"DESTUL DE TEMERAR" - a fost Ovidiu. Felicitari Ovidiu!
"APROAPE CEL MAI TEMERAR" - a fost Laur. Felicitari Laur! Foarte frumos si emotionant gestul lui Laur de a-l lasa pe fiul sau Adi sa adjudece premiul pe podium. Adi a zbughit-o direct pe podium, probabil din cauza emotiilor.
Si "CEL MAI TEMERAR" - a fost Raluca. Felicitari Raluca! Singura fata care a intrat pe trasee... si a mers pana la capat. Bravo Raluca!
Felicitari doamnelor si domnilor, sper ca alaturi de fratele meu Lupul Alb v-am oferit senzatii pe care nu o sa le uitati prea curand.
Ultimul podium a fost al Temerarilor care au participat cu masina proprie 4x4. Din pacate conditia traseului a naruit de la Start orice dorinta a unor participanti de a-l parcurge, singurii care s-au aventurat fiind Doru si Claudiu, din pacate Claudiu fiind nevoit sa abandoneze. Mi-ar fi placut sa avem si aici un podium plin, dar ne pastram speranta pentru data viitoare.
Astfel Doru a fost la inceput "DESTUL DE TEMERAR", pe la mijloc "APROAPE CEL MAI TEMERAR", iar la final "CEL MAI TEMERAR". Felicitari Doru cu Suzuki Vitara!
Premiul de popularitate pentru sustinatorii evenimentului l-am desemnat prin vot deschis de catre toti participantii la propunerile organizatorului.
Astfel, Liviu, la propunerea lui Misu, a fost unanim desemnat "CEL MAI INFOCAT SUSTINATOR". Felicitari MC Liviu! Ritmurile alese de tine au crescut doza de adrenalina.
Pasionatii de fotografie au avut un motiv serios sa lupte pentru surprinderea celor mai dinamice cadre de actiune, pentru ca cele mai bune fotografii ale lor urmau sa fie premiate.
Astfel, Ionut Alessandru Saigau a fost ales dintre 9 participanti: "Fotograful WILDSTATE". Felicitari Ionut!
Si trofeul...
Iata cele 3 poze care i-au adus premiul lui Ionut:
Lupul...
Over the hills...
Verticalitate...
Un moment de exprimare a bucuriei in cea mai pura forma posibila...
Asa cum spuneam, ideea generala a fost sa fim impreuna, oameni ce impartasesc aceeasi pasiune, caractere mai arhaice, care nu se topesc la cateva picaturi de ploaie sau palesc in fata unor rafale de vant. Va multumesc tuturor participantilor care ati raspuns invitatiei si ati ales sa fiti alaturi de noi impartasindu-ne astfel bucuria. Vremea a fost perfecta :)
Vreau sa le multumesc in mod deosebit prietenilor care au batut sute de kilometri ca sa fim cateva ore impreuna. Gabi, Marius si sotiile au venit din Bucuresti, Vali a venit din Prahova, Laur si fiul sau Adi au venit din Constanta. Gestul vostru a insemnat mult pentru mine.
Multumesc tuturor.
Numai alaturi de ei am reusit sa facem posibila aceasta intalnire... Razvan, Bogdan, Dan, Misu, Sebi (Jeep). Au crezut in mine, am crezut in ei... au avut indoieli in a mai crede in mine dupa ce sambata pret de 10 ore au stat si au amenajat totul pe ploaie si vant continuu, dar pana la urma bucuria ca am realizat ceva impreuna a sters orice grimasa, lasand loc doar zambetelor. Respect baieti!
Multumesc Vio pentru regalul foto oferit si mai mult decat binevenit in momentul in care ramasesem fara vreo speranta din acest punct de vedere. Octav spunea sa-ti dam un premiu special, dar inca nu si-a dat seama ca demult l-ai castigat :)
Misu nu a vrut sa plece acasa decat ca absolvent Temerar... Pentru a 20-a oara Patrol-ul intra pe traseu... love you bro!
Dar cum spuneam si alta data, toti suntem castigatori...
Castigatori ai unei experiente menita sa te determine sa indragesti off-roadul ca mod de relaxare in mijlocul naturii, dar intr-o maniera responsabila si civilizata, respectand natura si semenii tai.
In fond, scopul primordial al oricarei aventuri off-road este bucuria traita in orice clipa si satisfactia de la sfarsitul zilei, ca maine o poti lua de la capat aflandu-te in cea mai buna forma, atat tu, cat si masina ta.
Pe data viitoare oameni buni...
Va multumesc... si nu uitati: "cateodata murdari, niciodata jegosi"!