Dupa o noapte la gura semineului am plecat pe un traseu oarecum solicitant mai mult prin prisma faptului ca era necunoscut.
Cel putin vremea absolut superba (3-4 gC) si soarele care a stat pe cer toata ziua a meritat intreg efortul. Frumos este ca poti ajunge in locuri linistite, greu accesibile, fara PET-uri, fara semnal GSM, fara alti tovarasi de drum cu diferite apucaturi. Atentie doar la animalele salbatice. Te poti bucura de natura in voie, poti fi in mijlocul ei. Frumos, chiar frumos.
Aceasta senzatie s-a resimtit asupra intregului grup. Frumos este ca-ti poti elibera tensiunea acumulata de-a lungul parcurgerii traseului, dar si mai frumos de atat este ca poti face lucrul asta exact cum vrei, cum iti doresti...nu te vede, nu te aude nimeni. Iti revine adrenalina la cote normale, incepi sa te relaxezi.
Ingrediente:
Pante lungi si abrupte, cu zapada, gheata, apa si la urcare si la coborare. Mai ales zapada... sa te saturi, cate 60 cm. Poduri, podete inguste fara parapeti. Sectiuni de drum unde aveai prapastie la 20 cm de la roata in stanga si dreapta.
Derapaje fara numar. Alunecari cu botul spre rau. Mers inclinat lateral prin paraul care a rupt drumul. Impotmoliri, suspendari pe zapada. Tractari in regim de antrenament. Coboara, agata-l, urca, trage-l, coboara, strange sufa, mai departe. Gropi cu si fara balti, gropi acoperite de balti, denivelari. Viraje stranse in urcare si coborare.
Un mod interesant de a-ti testa limitele fizice si psihice, atat ale tale cat si ale partenerilor. Daca treci peste asta, restul sunt gratis: excesul de adrenalina, natura pura si bucuria de a fi cu prietenii. Nu iese nimic daca nu exista un spirit de echipa. Fara oua, fara muschi, fara orgolii. Toti pentru unul si unul pentru toti.
Si dupa asta spritul si gratarul binemeritat. Altfel, nu merge.
