A doua zi a inceput lejer fara nicio grija, cu toata lumea relaxata la cafea. Am pregatit rapid masinile de drum si am urmat apoi calea muntilor. Faptul ca majoritatea eram fara copii (mai putin Costica) am optat pentru dormitul in masina, mult mai rapid de pregatit decat de instalat cortul.
Am plecat de pe malul Lacului Bolboci (1460m) luand-o spre nord pe Cheile Tatarului, apoi Chile Coteanului, catre Padina (1525m). La Padina am parcat masinile pe malul raului (nu pentru ca n-am fi putut trece), deoarece drumul de intrare in Valea Horoabei era blocat cu bariera fiind paracticabil numai mergand pe jos.
Am luat-o la picior prin frumoasa Vale a Horoabei pana la Manastirea Pestera Ialomitei, respectiv Pestera Ialomitei, locuri pe care le-am vizitat in tihna.
Spre deosebire de caracteristica generala a pesterilor, si anume inaltimea mica la tavan (Pestera Muierii spre exemplu), Pestera Ialomitei este foarte "aerisita", practic te plimbi pe munte in interiorul muntelui, lucru care o face speciala si ii atribuie un farmec aparte.
Dupa masa de pranz am plecat spre Lacul Scropoasa (1205m) cu scopul de a campa si innopta acolo.
Strecurandu-ne printre utilajele ce reparau drumul in urma viiturilor am reusit in final sa ajungem la lac care arata cumplit datorita aluviunilor, trunchiurilor si chiar copacilor intregi purtati de apele involburate ale raului. In albia minora a raului disparuse vegetatia de parca ar fi fost taiata cu cutter-ul. Un localnic sustinea ca, cota fundului raului coborase aproximativ 2,5 metri in urma fortei imense a apei, atat de tare sapase.
Inciuda eforturilor sustinute ale lui Alyon de a brazda noroiul adanc de 70 cm cu o pereche de urme care sa fie poteca tuturor catre o minunata poienita intre brazi, am renuntat la a campa langa lac, datorita noroiului foarte moale care acoperea tot efortul omului. Macar el a avut parte de porceala si noi de distractie.
Data fiind situatia am pornit spre Sanatoriul Moroeni (1022m) cu scopul de a ne indrepta spre Sinaia sa inchidem circuitul primelor doua zile. Dupa ce am iesit din Glod (judetul Dambovita), cel mai autentic sat de tigani pe care l-am vazut vreodata, am tinut drumul spre Sinaia, oprindu-ne pe malul raului Ialomicioara pentru ca deja ne prinsese noaptea pe drum.
Mergand pe drumul forestier plin de urme de ursi, de-a lungul raului, am gasit o poienita numai buna pentru a innopta.
A fost sufucient ca doar unul dintre noi sa se intoarca din padure cu fata schimonosita si intreband insistent si contrariat:
"Bai, voi chiar nu ati vazut aratarea?!?"... ca sa semene spaima in randul tuturor, dar mai ales al fetelor.
Abia tarziu in noapte dupa ce ne-am facut curaj sa coboram la rau dupa spritul care se racise numai bine, am inceput sa ne intelegem mai bine cu ursul...
Dimineata intrebam un localnic ce trecea si privea mirat spre tabara noastra:
- Domnu' sunt ursi aici?
- Ursi?! - No, no, no,... aici e patria ursilor.
- Hmmm!
Expeditia in Muntii Carpati (Bucegi - Ciucas - Siriu) contine 6 episoade: