O zi / noapte frumoasa, alaturi de oameni faini...
Padurea Adam (Padurea Galati, in termeni oficiali) este cea mai mare si mai autentica padure din judet, singurul minus fiind acela ca este situata in nord, la 80km de oras. Iar acesta a fost terenul de joaca din acest sfarsit de saptamana.
Pentru inceput, de incalzire, cateva urcari pe terenul afanat si fainos acoperit cu un covor gros de frunze, factori ce subrezeau aderenta, deja destul de slaba, pe inclinarile mari.
Un moment fain, si cu adrenalina a fost coborarea si iesirea dintr-o ravena suficient de abrupta. Bogdan se ocupa de asigurarea masinii...
Ne mai convingem inca odata ca totul este in regula...
Nu am riscat o coborare neasigurata, pentru ca la acel grad de inclinare a terenului si la aderenta precara, ar fi insemnat sa ma infing cu toata viteza in firul ravenei.
Desi am ajuns in siguranta pe firul ravenei, faptul ca acesta era foarte ingust, nu am riscat sa intorc neasigurat, sansele de a ma rasturna fiind majore. Astfel, am avut ocazia sa folosesc ambele trolii, simultan, cel de pe spate pentru a degaja si a-mi mentine stabilitatea pe sol, iar cel de pe fata pentru a inscrie masina pe trasa corecta.
Proverbul cu "Buturuga mica (era sa) rastoarna(e) carul mare" l-am testat intens, iar daca as fi insistat, cu siguranta as fi indoit drastic cel putin un element al caroseriei, cel mai probabil aripa.
Iata si cateva secunde din batalia cu buturuga...
Dupa cateva alte manevre, am inceput sa pregatim schema de recuperare din ravena.
Si din nou acelasi personaj imi arunca o privire "aroganta" :)
Bogdan asista continuu din exterior recuperarea masinii din ravena, si evitam la 5mm (fara nicio exagerare) un mulaj pe copac.
Dupa care, incheiem misiunea de recuperare fara niciun eveniment notabil.
Si precum ne este datina, cand ai oameni la munca, trebuie sa-i cinstesti.
Se angajeaza si ceilalti colegi in traversarea ravenei.
"Dom'le, pe mine chiar nu ma scoate nimeni de aici!?..." :)
... asa ca a iesit pe propriile roti.
Iar starea de buna dispozitie care a marcat intreaga zi, isi spune iarasi cuvantul...
Continuam traseul, care se deschide in fata noastra din ce in ce mai apetisant si provocator.
Si iarasi, nu trebuie sa uiti ca ai oameni la munca.
S-apoi in dam bataie mai departe.
Lucrurile incep sa se precipite putin, dar frumos si interesant...
Iar Silviu se tavaleste de placere... si Adi il scarpina :)
Intre timp se alatura echipei si Robert, care a ajuns mai tarziu, el pierzand toata distractia de dimineata, dar dupa primii 100 de metri forteaza "putin" un pasaj din ravena pana cand reuseste sa rupa grupul fata al Vitarei. Din pacate cu 4x2 orice tentativa de off-road se termina subit. Ramane sa recupereze data viitoare.
Odata cu lasarea serii, zabovim putin la un foc de tabara (voodoo style) si o masa clada care numai bine ne-au incalzit cat de cat.
Ne luam ramas bun de la baietii care s-au retras mai devreme din traseu (de voie, de nevoie) si plecam intr-o tura de noapte, de rally raid in cautarea unor puncte, care le aveam marcate pe harta cu mentiunea "loc de distractie".
Dar nu mai reusim sa ajungem la acestea pentru ca roata Vitarei lui Silviu, s-a opus... la propriu...
Asa ca cea mai mare parte a noptii s-a consumat alaturi de Silviu, in asteptarea echipei de interventie, pentru recuperarea masinii avariate.
Asta nu inseamna ca le-a tacut gura o secunda, si in ciuda frigului din noapte si oboselii acumulate de peste zi, a fost o atmosfera statica si placuta in jurul focului, care ne-a tinut de cald (altfel am fi inghetat acolo).
Dupa ce masina lui Silviu a devenit din nou functionala, undeva, destul dupa miezul noptii, am plecat spre casa.
Cu multumiri tuturor participantilor pentru companie, voia buna si momentele frumoase.