Eight below sau altfel spus: -8g F / -22g C.
Am plecat cu noaptea-n cap sa prind rasaritul la Vadu. Desi drumul nu a ridicat mari probleme, in apropiere de Vadu, iarna s-a rastit raspicat "No Trespassing" asa ca am facut rapid cale intoarsa via Capu Midia sa castig batalia cu minutele inaintea rasaritului.
Pe aceasta ruta am reusit sa avansez destul de mult, dar nu suficient cat sa ajung pe plaja asa ca am lasat masina intr-o zona cat de cat sigura si am continuat ultimii doi kilometri la pas prin camp deschis catre plaja.
Ajunsi la limita pe plaja cand soarele deja dadea sa fuga din nori, n-am mai zabovit nici o secunda si m-am apucat de treaba.
Am fost inspirati sa venim pe jos sa castigam timp pretios, caci ceea ce am gasit acolo jos ne-a lasat fara rasuflare. Nici nu a fost greu pentru ca in mare parte deja o facuse gerul si vantul.
Ce am vazut pe viu ...
Trageam in serii scurte caci fara a doua pereche de manusi care ma incomodau teribil nu rezistam mai mult de 3-5 minute cu cele fara degete, pana sa ajung sa nu-mi mai simt degetele deloc.
Dupa ce am inghetat bine de tot am continuat traseul pe plaja Navodari indreptandu-ne spre faleza sa vedem celebri turturi care au tinut hangul stirilor TV din ultimele zile. Fireste, cu masina, mai surprinzand cate ceva pe drum :)
Aleea de promenada nu m-a dat cu nimic pe spate, nici macar gheata de pe jos, nu stiu, ceva nu s-a lipit, poate si discrepanta imensa dintre pustiul absolut si glaciar de pe plaja Corbu unde fusesem cateva momente in urma si pe care il pastram atat de intens si agitatia, zgomotul, zecile de DSLR-uri atarnate peste balustrada inghetata. Asa ca am limitat plimbarea pe faleza si m-am oprit strict asupra lucrurilor pe care am reusit sa le vad dincolo de toate cele...
Imediat ce am terminat raidul, am hotarat sa ne intoarcem pe plaja pentru apus. De data asta avand ceva mai mult timp la dispozitie am tatonat terenul in ciuda troienelor capcana pana am reusit sa coboram pe plaja.
Dupa care bineinteles ca am trecut la ceea ce asteptam cu mare nerabdare, gerul devenind deja un companion suportabil.
Am mai zabovit vreun ceas pentru a astepta soarele sa fuga dupa dealuri...
Dupa care am ajuns la asfalt pe traseul deja marcat. Noapte fiind, jumatate de ora cat am asteptat bacul, am mai inghetat un pic, doar ce ma incalzisem de pe drum.
Si in sfarsit, somn, 16 ore neintors.
Cu multumiri lui Dragos pentru companie si pentru ca a suportat cu stoicism gerul si vantul dand doavada de rabdare sa le facem pe toate pana la capat.
Compilatii video:
Recomand de vazut in modul HD si full screen cu toata increderea...
Anathema, din nou...?
Luna Amara...?
...