Leaganul copilariei

Probabil ar trebui sa mai stau un an intreg acolo sau macar sa adun imaginile facute pe parcursul unui an si tot nu cred ca ar fi suficient sa exprim indeajuns bucuria pe care o am de fiecare data cand ma reintorc acolo. Acum din ce in ce mai rar si pentru scurt timp.

In locul copilariei mele.

Ani intregi din viata i-am petrecut acolo. Din viata de copil.

Sunt foarte multe de spus despre acest loc. Ceva in genul lui Morrison: "this place has everything, come'on I show you".
Nu am sa ma pierd in cuvinte, pentru ca risc sa o fac, dar am sa ma invart imprejurul unor instantanee, de inceput de luna mai, facute cu mare drag si multa relaxare.

(...)

Acolo intotdeauna cerul va fi albastru, iar norii vor fi pufosi si vor alerga cu o viteza ametitoare pe cer, pentru ca acolo mereu bate vantul - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

Satul este asezat pe firul de vale dintre doua dealuri.
Versantul de est - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

Versantul de vest - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

De jur imprejur sunt numai dealuri si vai. Cat vezi cu ochii - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

Dealul satului. Suhatul. Locul de intalnire si de joaca - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

Acolo intotdeauna apusul te va opri din drum silindu-te sa te asezi pe iarba si sa-l privesti - click pe imagine pentru rezolutia maxima.

Acolo, pe dealuri, alergam ziulica intreaga, desculti prin iarba mare, uda si verde. Pe dealurile de acolo invocam ploaia pe timp de seceta asa cum ne invatase bunica, dansand in praf la bustul gol si cu frunze mari de brusture legate imprejurul braului. Mai mare era placerea scaldarii in iaz dupa ritual impreuna cu broastele.

Acolo ne pierdeam in padurea racoroasa in cautarea urmelor de animale tinand strans in micile maini arcurile si sagetile.

(...)

Acolo zumzetul insectelor te va insoti permanent daca stai sa-l asculti. Atat de multe sunt.

Acolo caii pasc liberi pe dealuri. Sunt pasnici si blanzi.

Acolo sunt floricele pe campii. Mii si mii.

Acolo mergeam in "pelerinaj "la manastire precum la Mecca.

Acolo unde a trait bunica mea.

Acolo oamenii sunt simpli si frumosi ca lucrurile pe care le caut.

(...)

Ca o particularitate, intr-una din zile, am luat copii, ai mei si cativa ai vecinilor si am plecat in padure.
Ca pe vremuri.

Nu ne-am jucat de-a Robin Hood ca nu aveam arcuri si sageti, dar am mers pe urmele mistretilor. Am adunat floricele. Am jucat fotbal. Am dansat. Apoi am facut curat in padure, am adunat de jur imprejur toate crengile si vreascurile rupte ordonandu-le intr-o gramada. Poate avea sa foloseasca cuiva ca lemne de foc. Din fericire PET-uri nu sunt.

N-au fost restrictionati cu nimic. Au avut libertate de exprimare si actiune maxima. Sincer, abia am putut face fata fericirii si energiei pe care o degajau. Daca te pui in mintea lor te consuma instantaneu.

Da, am facut si poze...

Click pe imagine pentru rezolutia maxima...

Mda.

Morala este precum spunea John Lennon "viata trece pe langa noi in timp ce ne tot facem planuri" sau ma rog ceva in genul asta, nu mai retin exact, oricum a fost impuscat la scurt timp.

Iar pentru ca mi-au placut teribil...

PS: Toate scenele sunt mimate. O simpla si amuzanta joaca de copii. Niciun copil nu a fost lovit sau ranit.